Diary Pet[Yaoi]

Acest fic il fac cu o prietena. Mao e al ei, Daran al meu.

Daran

Imagine

Mao

Imagine

Capitolul 1-Daran`s Pov

Locuiesc in centrul Londrei, chiar langa liceul meu. Am 18 ani. Pot spune ca sunt rebel, avand in vedere ca am pierce sub buza inferioara si in urechea stanga. Invat la liceul Waterfall, un liceu foarte bine vazut de toata lumea. Partea buna, nu sunt obligat sa port uniforma. Nu-mi place sa fiu batut la cap, si, atunci cand o face cineva, in urmatoarele minute va avea de-a face cu pumnii mei. Vin din Osaka, Japonia. M-am mutat cu tata aici dupa ce a murit mama cand aveam 6 ani. Din ziua aceea si pana astazi nu am mai avut priteni apropriaiti, asta daca nu-i pun la socoteala pe Tsubasa si Kinari. Cu ei m-am inteles foarte bine pentru ca trecusera prin aceeasi drama ca si mine. A, da, am uitat. Am o sora mai mica care invata la acelasi liceu cu mine. O cheama Aira. Sunt genul dur si rautacios care de-a be-a astepata sa puna mana pe tinwe si sa se joace cu tine in cele mai ciuate moduri cu putinta. A, da, am uitat! Sunt gay! Ma numasc Daran akera si asta e povestea mea si a micului meu animalut Mao.

Intr-o zii, cand mergeam spre liceu, un boboc trece in viteza pe langa mine si-si scapa un caiet. Cand ma uit mai bine era chiar jurnalul lui. Strig dupa el, dar nu ma aude. Ma hotarasc sa i-l dau la scoala, daca dau de el. Din curiozitate, incep sa-l citesc. Erau scrise numai nimicuri, ca notele de la scoala si ce patea in fiecare zi. La sfasitul jurnalului, insa, avea scris ceva ce cred ca trebuie sa ramana secret. Era bi.

– Hmmm! Ma pot folosii de asta ca sa ma joc putin cu el. zambesc  pervers si bag caietul in ghiozdanul meu. Chiar trebuia sa dau de el la scoala. Bine ca are numele pe caiet.

Ajuns la liceu, intreb la poarta de Mao Akatsu. Am fost informat ca este elev in clasa a IX-a D si ca are sport. Ii multumesc portarului si ma indrept spre sala de sport. Cand intru, el se schimba. Ramasese ultimul.

– Mao Akatsu?

– Da! Ce doresti? ma intreaba rece.

– Ti-ai scapat jurnalul cand ai trecut pe langa mine. Am venit sa ti-l inapoiez.

– M… multumesc! se uita la mine, parca speriat de bombe si spune blabit, deja gata, se putea da verdictul ca de acum, va fii in mainile mele mult si bine.

Ma aproprii de el si-l prind intre dulap si mine.

– Neah, neah! Nu scapi asa usor, frumuselule! am spus oarecum rautacios si batjocoritot.

– Ce? Lasa-ma sa plec, perversule! a strigat la mine furios. Se vedea cu ochiul liber ca nu prea ii placea compania mea…da deh..nu puteam satiface pe toata lumea, atat timp cat unu e multumit , restul ce mai conteaza.

– Daca nu faci ce-ti spun, micul tau secret o sa fie aflat de toata scoala. am continuat privindu-l pervers.

– C… care secret? ma intreaba speriat. a spus oarecum speriat si balbait, uitandu-se la mine indiferent, vrand parca sa pare..”esti nebun sau ce”

– Esti bi, nu? Ori ma asculti, ori o sa se afle. am spus dezvaluindu-i secretul care era scris cu litere vizibile pe acel obiect din mana lui.

Mao ingheata in fata mea si lasa capul in jos. Incepe sa tremure si-si strange pumnii disperat.

– Bine, fac ce vrei tu! Doar nu spune, te rog! ooo, i-a te uita, acum a devint un mic animalult, care cere indurare de la stapan.. ce dragut

– Nu spun, micutule! Dar nici tu nu spui nimic de chestia asta. Altfel te pedepsesc.

– Nu spun, nu spun! imi raspunde repede si cauta sa plece. Il prind de mana si-l trantesc de perete.

– Nu ti-am dat voie sa pleci! O sa ramai aici pana iti dau eu voie sa pleci. am spus dezbracandu-l din priviri si incep sa-l  sarut pe gat tandru dar mai mult pervers, sa vad cum reactioneaza. Spre fericirea mea, geme incet.

– Stai, te rog! Inceteaza! a inceput sa se milogesca printre miile de gemete ce se puteau distinge in toata incaperea.

– De ce? l-am intrebat curios, dar am hotarat sa raspund tot eu la intrebare. Iti place! Si mult!

– Lasa-ma! Daca ma aude cineva?

– Ce-mi pasa mie? am spus nepasator uitandu-ma fix in ochii lui de animalut cuminte.

– Lasa-ma! Te implor! Nu, nu mai! Ahhh, nu mai!…Ce bun…ce sunete..

– S-o crezi tu, copile! Esti al meu! Numai al meu!

– Poftim? s-a uitat la mine nedumerit, confuz si speriat, gata sa inceapa sa planga.

– Ce ai auzit!

Continui sa-l sarut pe gat pana aud profesorul strigandu-l.

– Ce noroc ai, scumpete! Hai, du-te!

Mao pleaca repede si eu ma duc la ore. Ma scuz profesorului si ma asez la locul meu. Tocmai ma alesem cu un mic animalut pe care sa-l torturez fara sa stie nimeni. Imi placea asta. Si mult. Propria mea jucarie ambulanta. In loc sa fiu atent la ore, scriu pe caietul de mate numele animalutului meu si ce vreau sa-i fac. De la saruturi, la atingeri tandre in locuri esentiale, ca pieptul si abdomenul. Chiar vroiam sa aflu cat de rau pot sa-l excit. In pauza, Aira imi sare in spate.

– Au, nebuno! Ma doare! am exclapat suparat dar pe un ton glumet.

– Asa, si? Ce ma doare pe mine? mi-a spus , mai avand putin si izbugnea in ras.

– Aira! Da-te jos, zvapaiat-o!

– Sa mori tu ca sunt zvapaiata? Dar tu? Tata nu-ti zice nimic ca esti gay!

– Taci! Sa nu indraznesti sa mai spui asta la scoala.  m-am uitat la ea oarecum ,umpic socat…am scanat zona , rasuflad usurat ca nu mai era nimeni pe acolo.

– Bine! a raspuns scurt si a zambit dulce.

Sa va spun cate ceva despre draga mea sora. Este imposibil de bagacioasa. Nu pot sa fac ceva fara sa stie ea. Desi suntem frati, nu semanam deloc. Ea e roscata eu saten, ei ii plac chestiile extrvagante, mie cele mai perverse, ea adora ciocolata, eu sunt inebunit dupa fursecurile cu visine, ei ii plac hainele goth, eu sunt rock-er. Singurul lucru care ne da de gol sunt ochii negrii si spiritul aventurier.

– Nii-san!

– Ce? o intreb curios..stiam ca in momentele cand imi spunea “Nii-san” trebuia sa ceara ceva, si de obicei, era ceva cam ciudat.

– Am vazut un tip tare simpatic. Dar e a XII a. Pot sa vorbesc cu el? m-a intrebat copilaroasa ducandu-si degetul aratator la buza inferioara.

– Ce-mi zici mie? Aaaaa, ti-e frica sa nu cumva sa te…am spus dar nu am continuat deoarece mi-a taiat vorba.

– Taci! Nici sa nu indraznesti sa spui!  a tipat la mine rasfatat uitandu-se la mine ca si cum

ar coace ceva.

– Stai asa, nebuno! Apropo, mi-am gasit animalut! am spus reamintindu-mi de copilul din vestiar.

– Cine? Boboc? ma intreaba curioasa.

– Da! Un tip, Mao! IX D! Il santajez putin. am spus pervers ca si cum asa ceva ar fii normal.

– Cu ce? Ma faci curioasa! m-a  intrebat aparandu-i pe fata un zambet, care nu cred ca as stii cum sa-l descriu.

– Un mic secret de al lui. am raspuns deja avand ganduri perverse cu el.

– Cum arata? m-a intrebata curioasa..Ah curiozitatea asta, omoara pe oricine.

– Roscat, ochii verzi, destul de dragalas. i-am raspuns dupa prima parere care mi-o lasase.

– Poate te indragostesti de el!

– Nu fii absurda! E doar o jucarie ambulanta. “Chhh..eu sa ma indragostesc..nici de cum..” mi-am spus in idimitatea gandurilor, uitandu-ma suspect la fetita din fata mea.

– Sa zicem ca te cred! mi-a spus plictisita, cascand.

– NU o sa ma indragostesc de un boboc. spun printre dinti, amenintator.

– Nu ma sperii, nii!

– Nee-chan…esti o figura. spun in timp ce-mi pun mainile in san

– De ce? Scrie cumva pe fruntea mea figura? a spus ironic chicotind usor.

– Nu, nu scrie, dar faci cate o fata uneori…am spus serios.

– Fac o fata…? s-a uitat la mine nedumerita, ridicand una dintre sprancene.

– De-mi vine sa te omor! La propriu! ii spun in gluma. Stiam ca urma sa se supere pe mine ca am fost nesimtit. Asa facea mereu cand ii reprosam ceva legat de comportamentul ei. Dar ii spuneam asta pentru ca-mi doream tot binele pentru ea.

A fost o zii extenuanta la scoala, dar ceea ce m-a tinut activ a fost satisfactia ca am un animalut pe care sa-l pot tortura asa cum vreau eu, el fara sa protesteze macar. Dar imi lipsea numarul lui de telefon. Trebuia sa fac rost de el cumva, dar cum? Sa-l intreb? Prea pe fata! S-o rog pe sora mea sa i-l ceara? Prea ciudat! Gata, stiu! Continui micul joc deja inceput. Daca ma folosesc de secretul lui o sa-mi dea tot ce vreau! Absolut orice. Chiar si trupul lui, ceea ce mie-mi convenea chiar foarte mult. Si cred ca voi prmi soiul asta de placere cat de curand. Doar ca trebuia sa scap cumva de surioara mea scumpa si dragalasa. O expediez la prostanacul ala de Alex. Oricum ea il place si el habar nu are. Asa se cunosc si ei mai bine. Si, poate, poate, se cupleaza si tuta aia de Aira. Prea ma bate pe mine la cap cu faptul ca e singura si ca vine vacanta si ca nu are cu cine sa mearga la patinaj si tot tacamul. Sa revenim la Mao al meu. Vacanta asta o sa ma joc cu el in toate felurile posibile. Poate il si imbat putin, asa, cadou de Anul Nou. Doar ca trebuie sa fim singuri singurei. Altfel se duce tot pe apa Sambetei.

Capitolul 2- Mao’s Pov 

Viata mea a fost una normala. Am avut prieteni multi, n-am avut conflicte, profesorii ma adorau, parintii erau plecati in strainatate, si casa e numai a mea. Bine sunt un copil cu minte, niciodata n-am dat petreceri dezdrabalate sau mai stiu eu ce, inafara faptului ca-mi chemam cel mai bun prieten sa mai imi tina de urat, nu s-a intamplat nimic. Pana cand, din cauza prostiei si neatentiei mele, grabindu-ma spre scoala, mi-a cazut din ghiozdan, lucrul cel mai de pret, si anume un caiet.. Da , un caiet. Stiu ca pare prostesc, dar nu e orice fel de caiet, ci mai bine zis un jurnal. Nu aveam cine stie ce amintiri romane, sau mai stiu eu ce.. lucruri neinsemnate si mici. Dar, nu stiu ce a fost in capul meu de mi-am trecut in el si cel mai mare si intunecat secret al meu. Si anume eram bisexual. Pana in momentul de fata nimeni nu a stiut, si totul a decurs normal, si…ca sa fie totul si mai perfect, un tip, un nemernic, ca altfel nu pot sa-l numesc, a descoperit.. si ca sa faca totul si mai interesant m-a santejat… daca nu-i fac mofturile, copil de bani gata, secretul meu, va ajunge peste tot prin scoala, si o sa ajung sa fiu…in viitor..”Aceasta scoala este bantuita de catre spiritul unui baiat caruia i s-a aflat marele secret, si anume ca era diferit de ceilalti, putrezind , singur si nelinistit in mansarda scolii”…<<Nu vreau sa ajung asa!!!>> am tipat, bineinteles in gandul meu, daca mai ziceam si in gura mare…Chhh…gata revinoti, poate cine stie, da domnul sa nu ma mai intalnesc cu el. Niciodata!

Ziua a fost una foarte obositoare, mai ales dupa incidentul din vestiar… Inca tot nu pot crede ca a aflat cineva secretul meu care l-am tinut ascuns foarte mult timp.. In fine, ziua mea oricum a fost stricata, nu m-am mai putut concetra la ore, profesorii mi-au facut observatii… si bla bla.. chestii.. Mici amanunte.

Cateva zile nu m-am mai intalnit cu el.. Eu am incercat sa nu ma duc in locuri in care posibil l-as intalni.

De curand am primit o veste minunata. Cel mai bun prieten al meu Shouta Hideyoshi, se intoarce inapoi din strainate. Daca ar fii sa-l descriu pe Shou, este ca a avut o copilarie… cam ciudata as putea spune. A avut o perioada mai grea , cand nu se putea regasi, a avut multe relatii sexuale cu necunoscuti… probleme cu crime, adoptii… eh… dar a trecut, actual are o relatie stabila cu un baiat, care l-am cunoscut si eu si i se portiveste perfect lui. Shou este tipul de persoana prietenoasa, care zambeste mereu, loiala,  sincer (nu prea e confortabil, spune tot ce gandeste.. si uneori sunt numai bazaconii) si amuzant (la partea asta se descurca de minune).

Din cate am inteles va fii la aceasi scoala cu mine.. Yeii… Era mai mare ca mine cu 2 ani, deci avea 17, si ma va putea apara de cretinul ala din vestiar. Ahhh numai cand ma gandesc la el ma ia cu durerea de cap.

Pana isi va gasi un apartament, Shou, bunul si scumpul meu amic, va locuii la mine… Imi si imaginez, noptii nedormite, rasete glume, amintiri, jocuri… haaa.. asta da viata..

***

Au trecut catveva zile de cand a venit Shou, iar viata mea… nu pot sa zic decat ca e perfecta.

Azi era printre ultimile zile de scoala… M-am imbracat mai extravangant, deoarece nu prea mai faceam ore.. Un tricou negru cu un craniu urias alb, cu niste ace de siguranta uriase *deadeau impreseia ca ar fii rupt*, si nite blugi skinny negri taiati in genunchi.. Daca cineva ma vedea de la spate , ma considera fata… Da, nu prea dau atentie.. Mi-am luat ghizdanul si m-am incaltat cu niste bascheti rosii.

-Shouu!! Eu am plecat! Ne vedem la scoala! am tipat specrand ca ma v-a auzii. Am iesit si directia a fost scoala.. Nu prea a durat mult, deoarece locuiam in apropierea liceului.. Dupa ore plictisitoare a sosit pauza, impreuna cu Shou.. Ii placea sa-mi tachineze colegii, fiind mai mici, iar eu ma distram de minune. S-a asezat pe catedra uitandu-se suspicios la noi, stiam ca acum cocea ceva…

-Unde e nevasta mea!? a tipat uitandu-se dupa un coleg… Nevasta lui… deci era prea mortal.

Respectivul, pardon respectiva s-a prezentat la datorie, dar s-a castigat cu un ciufulit pe cinste.. Acesta a inceput sa tipe si sa-i faca observatie, ca o sotie… Deci i se potrivea perfect “porecla”.. Ma rog.. de la atat ras.. .trebuia sa incerc sa imi revin, mai ales ca urma sa vina profa, asa ca am plecat la baie unde puteam sa ma calmez. Am intrat si am inceput sa ma privesc insestent.. gandindu-ma la … prezervaivul din sertar.. Nu.. glumesc.. ma gandeam eu la ceva… ceva neinsemnat cred. Am auzit usa deschizamndu-se si am vrut sa ma indrept spre iesire, dar am auzit cum usa era inchisa cu cheia.

-Ce dracu?! am spus mai mult in soapta ,pentru mine… Dar… Sa cad jos, era.. perversul, cretinul, nemernicul de.. idiotul de la vestiar. Mi-am luat fata de “Ce dracu mai vrei si tu ” si am incercat sa trec indiferent pe langa el.

-OOooo…. Animalultul meu… Ce zii buna e… pentru mine. a spus aparundu-i un zambet pervers pe fata , apoi m-a impins de faianta rece, eu scancind la contactul cu gresia rece.

-Lasa-ma …!!! am tipat incercand sa-l imping, dar.. de ce m-a facut mama asa slab? Nu stiu… Nici macar nu puteam sa-l clintesc.. cat de putin 1 cm.. Da de unde.. viata e grea… M-am uitat la el rugator sa nu faca cine stie ce idiotenie… Dar la ce sa ma astept… a apasat cu genunchiul pe zona mea intima.. Facandu-ma pe mine sa scot sunete rusinate.. Si nu pentru ca imi place.. 1 pentru ca apasa cam tare si durea,  si 2 era scarbos.. Da… o data in viata mi se parea carbos relatia dintre 2 baieti.. De ce..? din cauza lui.. el nu era un baiat.. o persoana la masculin.. el era un tip fara scrupule , fara demnitate, se injoseste atat, doar sa ma faca pe mine sa-l ascult… Dar culme e ca nu nu mai el se face de ras, ci ma gaba si pe mine in gura lupului… De ce am eu soarta asta!!! Ce-am facut sa merit asta!! Niciodata n-am facut nimic rau, inafara de atunci cand am luat marul unui coleg de la gradinita…. Heii eu aveam doar o banana… In fine, cocluzia e ca nu meritam aceasta soarta..!!

-Mmm.. Inceteaza, nu te mai injosii atat e… Lasa-ma in pace o data! Ce vrei de la mine?! am tipat la el incepand sa ma foiesc…

-Ce vreau?… Mi se pare mie sau esti mai prost decat pari… Uite la mine papusa.. Tu, ori faci ce-ti zic ori, micul tau secret va fii discutat prin toata scoala. mi-a spus nervos lovind cu pumnul brutal de perete… Ce naiba era cu el… M-am uitat speriat la el, abtinandu-ma sa nu izbungnesc in plans.. S-a apropiat brusc de mine si m-a sarutat, daca se poate numi asa bagatul limbii in gura cu brutalitate…. Am auzit clanta de la usa, acum stiam ca v-a fii singura mea seanta de scapare si libertate la viata.. pentru putin timp… Am inceput sa scot sunete infundate, sperand ca ma v-a auzii.. dar stiam ca nu prea merge. L-am muscat de limba si am strigat, cat de tare m-au tinut plamanii “AJUTOR!!!”….

-Mao? Esti acolo? am auzit vocea de dincolo de usa… Semana vocea cu a lui Shou , si ma rugam sa fie el.. Am strigat “da”, inainte ca gura mea sa fie astupata de mana lui… S-a apropiat suparat de mine aporpiindu-se de urechea mea.

-Daca afla cineva despre ce s-a intamplat intre noi acum.. No sa mai vezi lumina zilei. M-a amenintat si a plecat, lasandu-ma sa cad jos dand drumul lacrimilor… Ce se va intampla de acum incolo…

L-am simtit pe Shou cum m-a imbratisat , incercand sa ma linisteasca… Dupa acea intamplare nu am mai putut sta la ore, asa ca si el a chiulit impreuna cu mine… Cand am ajuns acasa i-am povestit tot ce s-a intamplat de am ajuns in aceasta situatie… A inceput sa ameninte ca nu stie ce o sa-i faca daca il prinde si multe alte chestii ceea ce pe mine m-a facut sa chicotesc… Imi era cel mai bun prieten si nu vroiam sa-l pierd oricear fii… iar cretinul caruia nici macar nu-i stiu numele… o sa mi-o plateasca.. Si… ce treaba are el cui ii povestesc despre ce mi-a facut in baie.. poate ca vreau sa-l denunt la polite.. care e problema lui.. O sa fac ceea ce vreau, nu o sa fac ceea ce imi ordona un cretin si jumatate.

 

Capitoul 3-  Daran`s Pov

 

 

 

            Ziua sora-mii e in prima zi de vacanta anul asta. Numai bine! O sa vina multa lume. Poate chiar si peto! De fapt, si el si prietenul ala al lui cu care sta non stop. Nu am putut sa nu-i vad ieri cand mergea spre cabinetul de istoria. Incepea sa ma roada invidia ca petrecea atata timp cu blondul ala. Am un plan cum sa-l pedepsesc pe micul meu catelus. Si pentru ca nu m-a lasat sa termin jocul din baie, dar si pentru ca sta cu tipul ala. Trebuia doar sa-l conving sa vina la ziua surorii mele, pardon, a prietenei mele cele mai bune din copilarie.  Imi mai ramanea s-o conving pe nebuna de Aira sa spuna ca nu e sora mea. Cobor in living si mai ca scap telefonul din mana cand imi vad sora. Bruneta? Cu suvite mov? Ce ma? Vad eu cumva prost, sau ce?

– Ce inseamna asta, surioara? intreb serios si ma uit urat la ea. Putea macar sa intrebe.

– Look nou! Doar am 18 ani, nu? imi zambeste cald si vine langa mine. Se imbracase cu o rochie rosie, 3 sferturi. In picioare avea niste cizme negre, lungi, pana la genunchi. Pana si machiajul era altul. Nuante de rosu si mov, in locul albastrului cald care o prindea atat de bine.

– Ma sperii, Aira! Si rau! Ce e cu schimbarea asta la tine. Unde e sora mea?

– Hey… nu-ti place? E prea mult? ma intreaba retragandu-se. Stii, frate,m-am gandit sa schimb cate ceva la look. Prea eram fata cuminte.

– Bine, bine, dar… oricum iti sta bine! Chiar te prinde bine noul look. Doar ca eu eram obisnuit cu vechea Aira, nu cu noua. ii zambesc cald. Ma cam speria schimbarea. Adica… ii statea bine, chiar foarte bine, dar… prea mult. Eram obisnuit cu rochiile ei punk si cu cizmele, dar machiajul era prea mult si prea intunecat. Pentru prima data puteam sa spun ca sora mea ma inspaimanta de-a binelea. Mi-era oarecum jena sa-i spun ca ma tem de ea. Era chiar culmea asa ceva. Sa ma tem de propria sora. Se ducea dracu` toata masca mea de tip dur si neinfricat. Aveau sa rada toti de mine daca afla ca m-am speriat de propria sora. Si chiar nu vroiam sa mi se duca reputatia pe zero.

Mergem in bucatarie sa mancam micul dejun facut de tata. Pe farfurie mea zace un bilet pe care scrie:” Plecat o luna cu treaba in America. Aveti grija de voi si nu distrugeti casa. TATA”. Iar e plecat de sarbatori? E deja al treilea an la rand… de cand ne-am mutat in Londra mereu pleaca de sarbatori prin alte tari. Macar un an sa fim toti trei si sa ne dam cadouri unul altuia. Macar un an. Unul singur. Devenea enervanta toata chestia asta cu firma lui de doi lei. Care doi lei? Firma de casti. Faceau profit mai rau ca o firma de telefoane. Dar eu tot nu inteleg de ce trebuie sa se duca directorul in deplasare. Asta e treaba managerului, nu a tatei. Ma rog, fiecare firma cu damblalele ei. Dar tot ma ofticam ca nu-l aveam si pe el acasa de Craciun. Mananc ingandurat micul dejun si, cand sa plecam la scoala, imi amintesc ca sora mea trebuie sa fie prietena mea cea mai buna maine.

– Auzi, soro? ii spun timid si-mi scarpin barbia.

– Da, aud! Ce e? ma intreaba zambindu-mi larg. Macar zambetul ala nu a disparut. Asa era de cand avea 5 ani. Un zambet larg si sincer o caracteriza atat de bine. Dar parca zambetul ala nu mai avea ce cauta la ea. Noul look nu se mai potrivea cu zambetul ala. Ii trebuia ceva mai bad, mai insensibil.

– Am nevoie de un serviciu! Poti sa spui ca esti cea mai buna prietena a mea, nu sora mea?

– Bine… da` de ce? ma intreaba curioasa. Urma o explicatie din aia luuunga care ma nerveaza, dar trebuie sa joace rolul ala. Trebuie!

– Ti-am zis de pustiul ala dintr-a IX-a, nu? Vreau sa-l invit si pe el, dar nu am de gand sa-i spun ca esti sora mea, ci o prietena din copilarie care sta cu mine.

– Aha! Deci vrei sa-l pacalesti ca sa te joci si mai mult cu el, right? imi spune zambind. E prea destepata pentru binele meu. Se prinde prea repde de ce am in minte. Geez, eu cum naiba aveam sa scap de ea daca ma citeste ca pe o carte deschisa? Eh, gasesc eu o cale. Sper!

– Aham! Cum de te-ai prins?

– Nu sunt idioata, sa tii! In plus, cum mi-ai amintit de pusti, tin minte ca l-am vazut cu un blond care e cu mine in clasa. Te ajut daca-mi faci lipeala cu el sau cu Alex.

– Bine! Sa vad ce pot face! O sa vorbesc cu Mao despre amicul lui. spun marait si incerc sa nu fac vreo criza de nervi.

La scoala fac tot posibilul sa-l prind pe roscovan singur, dar nu prea am noroc, din cate vad. Mereu, mereu langa blondul ala. Cine mama naibii o fii? Doar gandul ca era prieten cu ala ma inebunea. Nu pierd eu in fata uni pusti de clasa a 11-a nici sa ma pici cu ceara. Trebuia sa gasesc o cale sa ii invit la petrecere. Ia stai asa! Parca se lauda sor-mea ca-l are pe blond la ea in clasa. O sa-i invite ea. Doar e petrecerea ei. Asta o sa si fac. O pun pe madam Punk sa-i invite. In pauza o caut de nebun pe Aira, dar gaseste-o daca poti. Unde mama naibii e fata asta cand ai nevoie de ea? O caut de nebun prin tot liceul cand colo o vad langa Mao si Shou, dandu-le invitatiile. Asa, soro, si mie cand aveai de gand sa-mi zici? Cand eram mort de oboseala? Geez, fata asta e asa de imprevizibila. Ii urmaresc cu atentie si o vad venind la mine cu lacrimi in ochi.

– Ce e, Aira? Ce ai patit? De ce plangi? imi pun mana pe spatele ei si o mangai ca s-o linistesc putin. Ce i-or fi zis aia doi de au facut-o sa planga? Acum chiar ma enervau! Si Mao stie ce pateste cand ma enerveaza! Lasa ca vede el.

– Tu stiai ca Shou e gay? Stiai asta? Tocmai mi-a cazut un bloc de 10 etaje in cap! spune incet, printre sughitaturi. Off, de ce nu m-o fi lasat pe mine sa vorbesc cu ei? Acum o sa fie asa de fiecare data cand o sa-l vada.

– Auzi, soro! Iti fac lipeala cu Alex, bine? Uita de blond! O sa fii impreuna cu unul care chiar merita! Haide, te rog, nu mai plange! spun incet si o tin strans in brate. Oh, acum o sa mi-o plateasca cu varf si indesat. Nu-mi pasa daca a fost el sau nu. a fost prietenul lui. Acum chiar mi-o plateste. Fie ca-i place sau nu!

– Da? Mersi, frate! imi zambeste larg si-si sterge lacimile. Ma durea s-o vad trista si de aceea ii promit luna si stelele. Asa stiam ca ea avea sa fie fericita.

Dupa scoala mergem direct acasa si Aira fuge in camera ei sa-si aleaga hainele pentru maine. De pe acum? Dar maine dimineata ce face? Aoleu! Sedintele de machiaj si coafura. Nici platit nu merg cu ea. Iar o sa fiu luat la treispe-paispe de coafeza. Mereu imi spune:”Vai, Daran, mereu aceasi coafura? Hai sa te aranjez putin. Sa arati mai heatbreaker.” Geez, scuteste-ma!

Dupa un dus lung intru si eu in pat si incerc sama culc. Deja imi faceam planuri de cum sa-l fac pe micut sa mi-o platesca.

Contesa si piratul

Introducere:
Candva, demult, pe cand existau piratii, o fata se naste cand soarele apune. Toti cred ca fata este una normal, dar, de fiecare data cand aceasta canta la apus, vocea ei se aude atat de departe ca pana si marinarii o aud cantant. Din vechi stramosi exista o profetie: Cand o fata se naste exact cand soarele e la apus, voceai ei va deveni cel mai pretios lucru al regatului. Din pacate, nu numai regii ravneau dupa accea fata, ci si piratii care vroiau sa aiba cele mai pretioase comori.
In luna august a anului 1725, o fata se naste cand soarele apune. Naruko este acea fata. De mica, vocea ei avea o tonalitate speciala si atunci cand mama ei o lasa sa cante in gradina, oamenii plecati la camp o puteau auzi forte clar, desi casa lor e foarte departe de terenurile arabile.
Cativa ani mai tarziu, parintii lui Naruko mai aduc pe lume un copil, Naruto. Cei doi frati sunt de nedespartit orice li s-ar intampla.
Din pacate, o mare tragedie are loc cand parintii fratilor sunt plecati pe mare si raman orfani. Regele ii aduce la palat. Printul mostenitor are grija de cei doi, dar se si indragosteste de frumoasa Naruko.

Naruko

Imagine

Naruto

Imagine

Daisuke

Imagine

Asuko

Imagine

Capitolul I. O voce cristalina

Palatul regelui. Un loc linistit cu gradini intinse si imbelsugate, cu livezi productive si bine ingrijite. Un palat mare, cu peste 300 de odai este amplasat in mijlocul curtii regale. Fiecare camera a cladirii este decorata altfel, de la rosu regal, pana la albul simplu din camerele servitorilor. Fiecare culoare reprezenta un rang nobiliar. Intr-una din aceste odai sta Naruko Uzumaki, unul din eroii acestei povesti. Camera ei este portocalie, dar nu reprezinta nici-un rang. I se mai spune Contesa Apusului. De ce? Pentru ca, de fiecare data cand soarele apune, din odaia ei se aude un cantec minunat care il adoarme pe rege foarte repede. Daca ar sti de ce face asta, nimeni nu ar mai zice ca acel cantec reprezinta sunetul imbatator al unei fecioare fericite, ci mai degraba vocea unei fete care a pierdut totul. Fratele ei mai mic, Naruto, este tinut captiv si daca ea nu face tot ce-i spune regele, fratiorul ei va fi dat ca sclav piratilor.
Naruko:
– Stiu, frate, stiu! Dar nu pot sa te vad vandut ca sclav! spun asezandu-ma langa el si imbratisandu-l strang. Nu-mi placea sa-mi vad scumpul fratior tinut in lanturi si atata de ranit. Face asta pentru mine, sa nu ajung eu pe mana piratilor. E un pact facut cu regele. Ori e el prizonier, ori eu zbor direct pe mana piratilor. Ma doara sa-l vad asa. Simteam ca inima se sparge in mii de bucatele de fiecare data cand ii fac vizite si vad ca i-a mai aparut o rana, si inca una…
– Voi fi mai bine ca sclav, decat legat! imi soptesc incet. E ranit pe tot corpul. Rani adanci si inca deschise ii brazdeaza tot spatele si pieltul.
– Nu spune asta! Te rog din tot sufletul! Le-am promis parintilor ca voi avea grija de tine. Nu te pot pierde! larimi imi apar in ochii si asa plansi.
– Naruko… te rog nu mai plange! Crezi ca mie mi-e usor sa te stiu la mana monstrului ala? ridica putin glasul, dar eu ii acopar gura cu o mana. Urma sa fie pedepsit daca e auzit de garzi.
– Nu-i spune asa! Gardinenii te vor biciui! il repezesc ca sa schimbe subiectul.
– Ce-mi pasa? Ma mir ca nu ti-a facut avansuri pana acum! mi-o intoarce si maraie incet, dar suna mai mult a geamat decat a maraitura.
– Are peste 20 de concubine! Eu sunt muzica lui. spun zambindu-i slab. Asta e sigurul lucru sigur. Ca n-o sa ajung concubina lui.
– Adica? se uita mirat la mine. Deobicei el nu prea intelege metaforele.
– In fiecare seara ii cand ca sa adoarma. ii explic punandu-mi mana la gat. Vocea mea e cea care-l adoarme pe rege, chiar daca mie nu-mi placea sa fac asta.
– Deci a ta e vocea care ma linisteste!
– Pana aici se aude? Ciudat! Nu credeam ca am o voce atat de puternica. clipesc repede si-l privesc nedumerita. Odaile mele sunt in partea opusa a gradinilor. Cum de ma aude pana si el?
– Nu chiar! Nu se aude ca si cum ai canta tare! O voce calda si blanda imi suna in ureche la fiecare apus. Se aude ca si cum mi-ai sopti la ureche.
Cand imi aud fratele nu mai stiu ce sa zic. Ceva nu era tocmai normal cu mine. Se auzea in tot palatul? Vocea mea strabatea atatea hectare incat sa linisteasca pe totta lumea? Nu prea cred! Ma uit la Naruto si ii zambesc dulce. Il iau in brate si-l strang la piept. Voiam sa stam amandoi in odaile mele, sa nu fim separati.
– Surioara, o sa fiu bine! Du-te acum! Mai e putin si soarele apune! ma saruta pe frunte.
– Ne vedem maine, frate drag! il mai imbratisesz o data si fug repede spre palat. Nu intarziasem niciodata, de cand sunt in palat, la recitalul de la apus.
Odata ajunsa in camera ma asez langa geam si incep sa cant. Ajunsesem la fix.
Kyosuke:
Navigam pe langa tarmutile Japoniei cand o voce atat de superba ma face sa dau ordinul de oprire.
– Ce voce minunata! Oare cine canta? Vreau sa vad chipul acelei fete. spun incostient si ma aplec periculos de mult peste marginea vasului.
– Frate! Nu e nimeni pe tarm. De unde se aude? ma intreaba sora mea mai mica, Asuko. Ma trage inapoi pe vas.
– Nu stiu! Dar e superb! raspund, in continuare euforic si hipnotizat de acea voce. Cred ca tocmai m-am indragostit de fiinta care canta. Nu cred, sigur m-am indragostit.
Eram total hipnotizat de vocea ei. Vroiam s-o ascult la nesfarsit.
Nava piratilor japonezi! O nava ca oricare alta, numai ca mult mai colorata si cu steagul negru cu cap de mort agatat de catarg. La bordul acesteia este echipajul lui meu, cel mai de temut echipaj din Marea Japoniei. Sunt un pirat aratos, elegant si foarte pofticios, si aici ma refer la comori. Eu si sora mea provenim dintr-o familie de nobili, dar, din pacate suntem singurii supravietuitori.
Cand vocea nu se mai aude deloc, dau un ordin scurt:
– Gasiti fata a carei voce tocmai ati auzit-o! spun hotarat si le arat matelotilor spre mal. Sa nu indrazniti sa va intoarceti pana nu o gasiti! Clar? ma intorc cu spatele la ei si-i aud cum coboara in duc si pornesc in cautarea fetei.
Cand raman singur imi asez coatele pe balustrada navei si-mi pun capul in dosul palmelor.
– Oriunde ai fi, vei fi a mea!